Copii gălăgioși – Păsărea silențioasă
A fost odată, într-o pădure fermecată, o pasăre numită Pippa. Pippa era o pasăre minunată, cu pene colorate și un cântec fermecător. Cu toate acestea, Pippa avea un obicei neplăcut – ea țipa mereu atunci când vorbea.
Pippa striga mereu, chiar și atunci când spunea cele mai simple lucruri. Acest lucru o făcea greu de înțeles pentru ceilalți locuitori ai pădurii. Animalele mici se speriau de strigătele ei, iar cele mari erau iritate.
Un prieten de-al lui Pippa, o bufniță înțeleaptă numită Oskar, a observat acest obicei neplăcut al lui Pippa și a hotărât să o ajute. Oskar i-a spus lui Pippa că avea o misiune specială pentru ea.
Pippa a fost foarte încântată de această oportunitate și a întrebat ce trebuia să facă. Oskar i-a explicat: „Pippa, pentru a-ți învăța lecția, trebuie să mergi în căutarea Zânei Tăcerii. Ea locuiește adânc în pădure, și numai ea te poate învăța să vorbești mai încet.”
Pippa și Zâna Tăcerii
Cu inima plină de entuziasm, Pippa a zburat adânc în pădure, urmând sfaturile lui Oskar. După o lungă călătorie, a ajuns în fața casei Zânei Tăcerii. Era o zână care ajuta și copii gălăgioși. Zâna, o ființă delicată și înțeleaptă, a ascultat povestea lui Pippa și a fost gata să o ajute.
Zâna Tăcerii i-a spus lui Pippa că pentru a învăța să vorbească mai încet, va trebui să petreacă timp lângă un izvor liniștit. Acolo, Pippa trebuia să asculte murmurul apei și să învețe să fie la fel de liniștită.
Pippa a urmat sfatul Zânei Tăcerii cu răbdare. A stat lângă izvor zile în șir, ascultând apa curgând. Pe măsură ce timpul trecea, vocea ei devenea tot mai blândă și mai melodioasă.
După ce a petrecut mult timp în liniște, Pippa s-a întors în pădurea fermecată. Când a început să vorbească din nou, toți ceilalți locuitori ai pădurii au fost uimiți. Vocea ei era acum suavă și liniștită, iar cuvintele ei erau mai puternice și mai pline de înțelepciune.
În cele din urmă, Pippa a învățat că nu trebuie să țipe pentru a fi ascultată. Vorbind mai încet și cu blândețe, a devenit una dintre cele mai iubite păsări din pădure. Ea a împărtășit înțelepciunea Zânei Tăcerii cu toți ceilalți, iar pădurea a devenit un loc mai pașnic și mai fericit.
Moralul poveștii
A învăța să vorbim cu liniște și cu blândețe poate face ca cuvintele noastre să aibă un impact mai mare asupra celor din jur.
De multe ori copii gălăgioși au mesaje de transmis părinților pe care nu știu cum să se spună altfel. Gălăgia poate fi modul de a atrage atenția părintelui „hei, sunt aici, ma vezi?”
De asemenea, copiii mici nu își pot înfrâna pornirile așa cum o fac adulții așadar țipetele fac parte din exprimarea obișnuită a acestora.
Lasă un răspuns